Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologica si este considerata drept una dintre cele mai severe tulburari neuropsihiatrice ale copilariei. Autismul este tulburarea centrala din cadrul unui întreg spectru de tulburari de dezvoltare, cunoscut sub numele de tulburari din spectrul autismului-TSA (autism spectrum disorders), alaturi de Sindromul Asperger si tulburarile pervazive de dezvoltare –nespecificate altfel, denumite si autism atipic.
Aceste tulburari prezinta o larga varietate de manifestari clinice, presupuse a fi rezultatul unor disfunctionalitati de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice. Cauzele specifice sunt înca necunoscute.
Tulburarea se manifesta în prima copilarie, între 1,6 si 3 ani. Nu poate fi diagnosticata la nastere pentru ca semnele (tiparele comportamentale pe baza carora se face diagnosticarea) nu apar sau nu pot fi usor identificate înainte de 18 luni. In mod obisnuit, autismul este diagnosticat mai devreme mai ales daca este acompaniat de retard mental si este mai putin diagnosticat printre copiii si adolescentii cu o inteligenta medie sau superioara mediei.
De retinut este ca toti copiii cu autism sunt diferiti! Caracteristice tuturor copiilor cu autism sunt problemele de comunicare si limbaj, de socializare si comportamentele repetitive, autostimularile si interesele restranse legate de persoane sau activitati.
Copilul cu autism poate avea urmatoarele caracteristici:
Este foarte important ca diagnosticarea sa fie facuta cat mai devreme cu putinta. Este posibil ca autismul sa fie diagnosticat chiar inaintea varstei de 3 ani. Nu exista un anumit test pe baza caruia sa se poata stabili diagnosticul de autism.
La orice semn în comportamentul copilul care ii îngrijoreaza pe parinti, acestia trebuie sa apeleze la profesionisti pentru o evaluare a copilului, aceasta fiind de o importanta majora pentru stabilirea corecta a diagnosticului, dar si pentru ca reprezinta baza oricarei interventii viitoare.
Evaluarea clinica pentru stabilirea diagnosticului se bazeaza pe inregistrarea detaliata a istoricului tuturor semnelor care ii îngrijoreaza pe parinti, a istoricului dezvoltarii copilului, atentie acordandu-se tuturor nivelelor si ariilor de dezvoltare.
Interventia cat mai timpurie este cheia salvarii copilului. Pentru aceasta, diagnosticul este vital, dar si acceptarea diagnosticului de catre parinti – lucru care este extrem de greu de realizat. Primul impuls este acela de a nega competenta medicului sau psihologului, de a nega insasi existenta tulburarii, de a refuza realitatea.
Sansele pentru obtinerea unor rezultate de succes in evolutia copiilor cu autism sporesc considerabil daca interventia se produce la varste cat mai mici. S-a demonstrat ca interventia timpurie poate accelera dezvoltarea generala a copilului, reduce comportamentele problema si determina rezultate functionale pozitive de lunga durata.
Datorita diversitatii copiilor cu autism (diferite grade de severitate a autismului, diverse nivele ale abilitatilor intelectuale, personalitate diferita etc.) este putin probabil ca ei sa raspunda în acelasi fel si sa progreseze in aceeasi masura la un singur tip de interventie.
In ultima perioada, au aparut multe tratamente care tintesc ameliorarea/rezolvarea dificultatilor sociale, de limbaj si comunicare, senzoriale si comportamentale. Printre acestea cele mai cunoscute sunt:
Terapia ABA nu este suficienta pentru a recupera un copil cu autism asa ca trebuie adaugata multa rabdare si o dieta special conceputa pentru copii cu diferente neurologice si personalizata intr-un mod unic in functie de nevoile fiecaruia.
Dezvoltarea psihomotrica este un aspect foarte important pentru persoanele cu diferente neurologice.
Intr-o lume plina de tablete, telefoane, wi-fi, bluetooth si alte instrumente IT trebuie sa-i protejam inclusiv electomagnetic.